HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
huiálă s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink