hurduzắu, hurduzáie, s.f. (reg.) 1. funie groasă, ștreang, odgon. 2. odgonul de deasupra râului, cu care se pune în mișcare podul umblător. 3. pod umblător; brod, brudină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hurduzắu (záie), s. n. – (Trans.) Funie, frînghie. Mag. hordozó „purtător” (Bogrea, Dacor., I, 269; Gáldi, Dict., 138).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink