HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HURUIÁLĂ s. v. huruitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink