Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul1 etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a