HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănă-toare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hécelă s. f., g.-d. art. hécelei; pl. hécele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink