IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavaș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
iavașá s. f., art. iavașáua, g.-d. art. iavașálei; pl. iavașále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IAVAȘÁ ~le f. Unealtă (în formă de clește sau de laț) cu care se prinde buza de sus sau urechea unui animal mare, pentru a-l stăpâni în timpul efectuării unei operații dureroase (marcat, potcovit etc.). [Art. iavașaua] /<turc. yavaș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink