IBÂNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IBÂNCĂ s. v. cioltar, șabracă, valtrap.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ibâncă s. f., g.-d. art. ibâncei; pl. ibânce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink