IEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. – Ieși + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IEȘITÚRĂ s. ieșind, proeminență, protuberanță, ridicătură, (reg.) bolfă, (înv.) scosătură, scoțătură. (O ~ a unei piese.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ieșitúră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieșitúrii; pl. ieșitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IEȘITÚRĂ ~i f. Loc ieșit mai în afară (în raport cu suprafața înconjurătoare). /a ieși + suf. ~itură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink