IENÚPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului (folosit în industria farmaceutică și la prepararea unor băuturi spirtoase). [Var.: (reg.) iníperă, -e s. f.] – Din ienupăr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ienúperă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ienúperei; pl. ienúpere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IENÚPERĂ ~e f. Fruct al ienupărului. /<Din ienupăr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink