IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. – Ierna + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
iernătór s. n. (sil. ie-), pl. iernătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IERNĂTÓR ~oáre n. Bazin special în care se țin pe timp de iarnă peștii scoși din heleșteie. / a ierna + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink