IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IERTĂTÓR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Iertător ≠ neiertător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
iertătór adj. m. (sil. ier-), pl. iertătóri; f. sg. și pl. iertătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IERTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iartă cu ușurință greșelile altora; îngăduitor; indulgent; tolerant. /a ierta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink