IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. Care imită (sunete). – Din fr. imitatif, lat. imitativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMITATÍV, -Ă adj. Care imită. ◊ Armonie imitativă v. armonie (1) [în DN]. [Pl. -vi, -ve. / cf. fr. imitatif, it. imitativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMITATÍV, -Ă adj. care imită. (< fr. imitatif, lat. imitativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMITATÍV adj. v. onomatopeic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imitatív adj. m., pl. imitatívi; f. sg. imitatívă, pl. imitatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMITATÍV ~ă (~i, ~e) Care imită (sunete). /<fr. imitatif, lat. imitativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink