IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPÁS s.n. 1. Situație încurcată, fără o soluționare convenabilă. 2. (Rar) Fundătură, ulicioară fără ieșire. [< fr. impasse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPÁS s. n. 1. situație fără soluționare convenabilă. 2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare. 3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară. (< fr. impasse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPÁS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâmtoare, (înv. și pop. fig.) strâmtorare, strâmtoreală, (înv. fig.) strâmtură, strânsoare. (Se află în ~.) 2. v. dificultate. 3. v. încercare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IMPÁS s. v. alee, fundătură, intrare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
impás s. n., pl. impásuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPÁS ~uri n. Situație încurcată, complicată, fără ieșire favorabilă. A ajunge într-un ~. /<fr. impasse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink