INCOHERÉNȚĂ s. f. v. incoerență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCOHERÉNȚĂ s.f. v. incoerență.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOERÉNȚĂ, incoerențe, s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acțiune). [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherénță s. f.] – Din fr. incohérence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCOERÉNȚĂ ~e f. Caracter incoerent; lipsă de coerență. /<fr. incohérence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCOERÉNȚĂ s.f. Lipsă de coerență, de legătură logică (în gândire, în acțiune). [Pron. -co-e-, var. incoherență s.f. / cf. fr. incohérence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOERÉNȚĂ s. (livr.) ilogism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Incoerență ≠ coerență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
incoerénță s. f. coerență
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink