INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic, instabil, ușuratic. – Din fr. inconstant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCONSTÁNT, -Ă adj. Care nu este constant; nestatornic. [< fr. inconstant, lat. inconstans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCONSTÁNT, -Ă adj. care nu este constant; nestatornic, inegal. (< fr. inconstant, lat. inconstans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCONSTÁNT adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. schim-bător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Inconstant ≠ constant, nelabil, neschimbător, stabil, statornic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inconstánt adj. m., pl. inconstánți; f. sg. inconstántă, pl. inconstánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCONSTÁNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este constant; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini); nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent. [Sil. -con-stant] /<fr. inconstant, lat. inconstans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink