INELEGÁNȚĂ, ineleganțe, s. f. (Rar) Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INELEGÁNȚĂ s.f. Lipsă de eleganță în vorbire, în purtare etc.; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact. [Cf. fr. inélégance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INELEGÁNȚĂ s. f. lipsă de eleganță în vorbire, în purtare; vorbă, comportare lipsită de finețe, de tact. (< fr. inélégance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inelegánță (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. inelegánței; (manifestări) pl. inelegánțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Ineleganță ≠ eleganță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inelegánță s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inelegánței; (manifestări) pl. inelegánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink