INELÚȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. – Inel + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
inelúș s. n., pl. inelúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
inelúș-învârtecúș s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink