INERÉNȚĂ s. f. (Rar) Calitatea a ceea ce este inerent. – Din fr. inhérence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INERÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este inerent. [Cf. fr. inhérence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INERÉNȚĂ s. f. 1. calitatea, starea a ceea ce este inerent. 2. caracteristică a unei relații de reciprocitate între două categorii sintactice presupuse în cadrul aceleiași unități. (< fr. inhérence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inerénță s. f., g.-d. art. inerénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink