INIMIOÁRĂ, inimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui inimă; inimucă, inimuță. 2. Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. – Inimă + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INIMIOÁRĂ s. (pop.) inimucă, inimuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inimioáră s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. inimioárei; pl. inimioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INIMIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la inimă) Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. / inimă + suf. ~oară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink