INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÉNȚĂ s. v. obrăznicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insolénță s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSOLÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insolent; impertinență. 2) Atitudine sau conduită insolentă; impertinență. /<fr. insolence, lat. insolentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink