INSURÉCȚIE, insurecții, s. f. Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante. – Din fr. insurrection, lat. insurrectio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSURÉCȚIE s.f. Formă de luptă armată, organizată, a forțelor patriotice, revoluționare, având ca scop înlăturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante. [Gen. -iei. / cf. fr. insurrection].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSURÉCȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr. insurrection, lat. insurrectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
insurécție s. f. (sil. -ți-e), art. insurécția (sil. -ți-a), g.-d. art. insurécției; pl. insurécții, art. insurécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSURÉCȚIE ~i f. Formă de luptă armată organizată, având ca scop răsturnarea unui regim politic sau izgonirea unei armate ocupante. [G.-D. insurecției] /<fr. insurrection, lat. insurrectio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink