ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISCUSÍNȚĂ s. 1. v. îndemânare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. măiestrie. 4. v. inteligență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iscusínță s. f., g.-d. art. iscusínței; pl. iscusínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISCUSÍNȚĂ ~e f. Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + suf. ~ință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink