Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ISIHÁSM ({s} gr. hesychia „tăcere, liniște și concentrare interioară”) subst. Doctrină mistico-ascetică, apărută în mediile monastice din Bizanț în sec. 4-7, și care s-a dezvoltat în Biserica Ortodoxă în sec. 13-14; în dec. 4 al sec. 14 a fost fundamentată de Gr. Palamas. I. încearcă să realizeze unirea omului cu Dumnezeu prin rugăciuni lăuntrice până la stadiul de a vedea lumina taborică. Evagrie din Pont a inițiat cel dintâi „Rugăciunea inimii” sau „Rugăciunea lui Iisus”, care constă din invocarea repetată a numelui lui Hristos, pentru ca astfel Dumnezeu să se sălășluiască în om.
Sursa: Dicționar enciclopedic