IZBÂNDITÓR, -OÁRE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZBÂNDITÓR adj., s. v. victorios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izbânditór adj. m., pl. izbânditóri; f. sg. și pl. izbânditoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZBÂNDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care a obținut o izbândă; care izbândește. /a izbândi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink