JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÁPCĂ f: A lua cu ~ a a) a lua cu forța; b) a-și însuși pe nedrept, fără a merita. /<bulg. žabka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
jápcă2, jepci, s.f. (reg.) loc jos, pădinos, padină, mlaștină; băltoacă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
jápcă (jépci), s. f. – Extorsiune, spoliere, jefuire. Bg. – žapka (DAR). – Der. jepcan (var. jăpcan), s. m. (care spoliază); jepcăneală, s. f. (furt, hoție); jepcănitor, s. m. (hoț). Este posibil ca acest cuvînt să depindă de grupul expresiv jerpan, jerpeli.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jápcă s. f.,
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink