JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JICLÓR s.m. Tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. [< fr. gicleur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JICLÓR s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr. jicleur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
jiclór s. n. (sil. -clor), pl. jicloáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JICLÓR ~oáre n. (la motoarele cu ardere internă) Element al carburatorului sub forma unui tub cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar. [Sil. ji-clor] /<fr. gicleur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink