JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
juncúță s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink