JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUNGHIETÚRĂ s. (MED.) înjunghietură, înțepătură, junghi, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură, (Simte o ~ în regiunea intercostală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
junghietúră s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. junghietúrii; pl. junghietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUNGHIETÚRĂ ~i f. 1) v. JUNGHI. 2) pop. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului. /a junghia + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink