JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUSTIȚIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubește dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ți-ar. / < fr. justicier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUSTIȚIÁR adj., s. n. 1. (cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (în orânduirea feudală). 2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate. (< fr. justicier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
justițiár adj. m. (sil. -ți-ar), pl. justițiári; f. sg. justițiáră, pl. justițiáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink