LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÂNCED ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie și forță vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
lîncéd (lấncedă), adj. – 1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink