Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
LAMAÍSM (‹ fr.) s. n. Variantă a budismului mahayana, răspândită printre tibetani, mongoli, kalmîci și tuvini, conform căreia scopul suprem al existenței este mântuirea pe calea desăvârșirii spirituale. Fundată în forma actuală de bTsong-Ka pa (1357-1419), care a creat secta gelugspa sau „tichiile galbene”, simplificând cultul și introducând în Tibet o teocrație monahală. Kaganul mongol Altan Sutu (1507-1583) acordă, în 1578, lui b-Sod-nams rgya-mtsho, al treilea conducător al sectei dGe-lugs-pa, titlul de Dalai Lama, făcând din l. religia oficială. L. tibetan posedă și o „carte a morților”, care, conform tradiției, a fost dictată, succesiv, de diverși lama propriilor discipoli.
Sursa: Dicționar enciclopedic