LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÁMBĂ s. 1. vătrai, (reg.) costiș, cruce, întinzătoare, lanț, lănțuș, scară, tinzătoare, (prin Olt. și Ban.) scăriță. (~ la car, căruță.) 2. feder. (~ la o piesă de lemn.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LÁMBĂ s. v. coardă, crucea dinainte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lámbă (lanț, frânghie) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÁMBĂ ~e f. 1) Proeminență în lungul unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura de același profil a altei piese; feder. 2) Lanț sau bară de fier care leagă crucea căruței cu capetele osiei. /<turc. lâmba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink