LEGĂNĂTÚRĂ, legănături, s. f. (Rar) Legănare. – Legăna + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
legănătúră s. f., g.-d. art. legănătúrii; pl. legănătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink