LEICUȘOÁRĂ, leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță2. – Leică1 + suf. -ușoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEICUȘOÁRĂ s. v. leliță, țățică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leicușoáră s. f., g.-d. art. leicușoárei; pl. leicușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink