LEICÚȚĂ1, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiță, leicușoară. – Leică1 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEICÚȚĂ s. v. petunie, pâlnioară, pâlniuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leicúță (leiculiță; pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúței; pl. leicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink