LEICULÍȚĂ, leiculițe, s. f. (Pop.) Leicuță1 – Leică1 + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEICULÍȚĂ s. v. leliță, țățică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leiculíță s. f., g.-d. art. leiculíței; pl. leiculíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink