LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. 1. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopíseț] – Din sl. lĕtopĩsĩcĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
LETOPISÉȚ s. v. cronică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
letopiséț (cronică) s. n., pl. letopiséțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LETOPISÉȚ ~e n. Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; anale; cronică. /<sl. lĕtopisici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink