LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEUȘTEÁN m. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-uș-] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEUȘTEÁN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leușteán (-éni), s. m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
leușteán s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink