LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINGOTIÉRĂ s.f. Formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. [Pron. -ti-e-. / < fr. lingotière].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LINGOTIÉRĂ s. f. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. (< fr. lingotière)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lingotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. lingotiérei; pl. lingotiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LINGOTIÉRĂ ~e f. Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru a obține un lingou. /<fr. lingotiere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink