LINGUȘITÚRĂ, lingușituri, s. f. (Rar) Lingușire. – Linguși + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINGUȘITÚRĂ s. v. flatare, lingușeală, lin-gușire, măguleală, măgulire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lingușitúră s. f., g.-d. art. lingușitúrii; pl. lingușitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink