LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conținutul unei lingurițe (1). 3. Compus: lingurița-zânei = lingura-zânelor. – Lingură + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
linguríță s. f., g.-d. art. linguríței; pl. linguríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LINGURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la lingură) 1) Lingură mică folosită pentru a servi dulceață, a bea ceai, cafea, lapte etc. 2): ~a-zânei ciupercă brună-roșcată în formă de evantai care crește pe tulpina arborilor bătrâni. /lingură + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LINGURIȚA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LINGURIȚA-ZÂNEI s. v. mormoloc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LINGURIȚA-ZÂNELOR s. (BOT.; Ganoderma lucidus) lingura-zânei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
linguríța-zânei (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink