LÓDBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lóbdă s. f.] – Din ucr. lodva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÓDBĂ s. (reg.) toblă. (~ despicată dintr-un stejar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lódbă (lódbe), s. f. – Lemn, trunchi de copac, lemn brut. – Var. loadbă, lodbă, lodvă. Rut. lodva (Tiktin; Scriban; Candrea). Este mai puțin sigură legătura cu pol. łupka „butuc” (Cihac, II, 175).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lódbă/lóbdă s. f., g.-d. art. lódbei/lóbdei; pl. lódbe/lóbde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink