LUCÉRNĂ, s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (Reg.) luțărnă, luțérnă, s. f.] – Din germ. Luzerne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUCÉRNĂ f. Plantă erbacee furajeră cu frunze compuse din foliole și flori de culoare violetă. [G.-D. lucernei] /<germ. Luzerne, fr. luzerne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUCÉRNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LUCÉRNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LUCÉRNĂ s. v. culbeceasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lucérnă (-ne), s. f. – Plantă (Medicago sativa). – Var. luțernă. Fr. luzerne, var. germ. Luzern.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lucérnă s. f., g.-d. art. lucérnei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink