LÚFĂ, lufe, s. f. Plantă anuală din familia cucurbitaceelor, originară din India, cu tulpina lungă, cu numeroase flori galbene și cu fructul de formă alungită care, în unele țări (China, Japonia etc.), se consumă ca legumă sau, după uscare, se folosește ca burete de baie și în industria celulozei (Luffa cylindrica). – Din fr. luffa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÚFĂ s. f. plantă cucurbitacee agățătoare din Africa și Asia, al cărei fruct, uscat, servește ca burete de baie; buretele însuși. (< fr. luffa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lúfă s. f., g.-d. art. lúfei; pl. lúfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÚFĂ ~e f. Plantă exotică care (după uscare) se folosește ca burete de baie și în industria celulozei, iar în unele țări (China, Japonia etc.) se consumă și ca legumă. /<fr. luffa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink