Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
LUSTRUÍT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a