LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUSTRÍNĂ s.f. v. lustrin.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
lustrínă s. f., pl. lustríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă, s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUSTRÍN s.n. Țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. [Var. lustrină s.f. / < fr. lustrine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
lustrín s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink