Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: logos (substantiv neutru) , logoș (adjectiv)   
LÓGOS, logosuri, s. n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, rațiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinității, cuvântul divin. 2. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÓGOS s.n. 1. (În filozofia materialistă din Grecia antică) Principiul ultim al lumii, al existenței. 2. (Astăzi ironic) Cuvântare, discurs. [< gr. logos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÓGOS s. n. 1. (în fil. materialistă antică) ordinea, rațiunea cosmică, ipostază a divinității; formă superioară a gândirii umane. 2. (fam.) cuvântare, discurs moralizator. (< gr., fr. logos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÓGOS s. v. alocuțiune, cuvânt, cuvântare, discurs.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lógos (lógosuri), s. n. – Discurs, predică. Ngr. λόγος (Gáldi 206). Sec. XVIII, azi ironic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lógos s. n., pl. lógosuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÓGOS ~uri n. 1) (în filozofia antică) Lege universală a dezvoltării lumii; legea existenței. 2) iron. Expunere oratorică în fața unui public; discurs; cuvântare. /<ngr. logos, fr. logos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÓGOȘ adj. v. liliput, liliputan, pitic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lógoș (lógoșă), adj. – Foarte mic, pitic. Origine necunoscută. Sec. XVII, înv.Der. logoși, vb. (înv., a micșora).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)