MÂNCẮU, mâncăi, s. m. (Fam.) Om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios. – Mânca + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNCĂU s. mâncăcios, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mâncălău. (E un mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mâncău s. m., art. mâncăul; pl. mâncăi, art. mâncăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNCĂU ~i m. depr. 1) Persoană care mănâncă mult și lacom. 2) fam. Persoană care nu muncește, trăind din munca altora. /a mânca + suf. ~ău
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink