MÂNTÚȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNTÚȘ s. v. mihalț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mântúș s. m., pl. mântúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink