MÂNZIȘÓR, mânzișori, s. m. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzac. – Mânz + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNZIȘÓR s. (ZOOL.) mânzuleț, (reg.) mânzuc, mânzușor, mânzuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mânzișór s. m., pl. mânzișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mânzișoáră s. f., g.-d. art. mânzișoárei; pl. mânzișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink